ȘEFUL PARAZIȚILOR, NICOLAE MANOLESCU, VERSUS HERTA MÜLLER

„Glumiți? Nu știam că fac parte din
Uniunea Scriitorilor din România.
Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să fac parte
din Uniune și nimeni nu m-a anunțat
că sunt membru. Când s-o fi întâmplat asta?
Și nu am primit niciodată
cerere să plătesc cotizația.”

IUBIȚI CONFRAȚI ȘI IUBIȚI CITITORI,

             zilele acestea, scriitoarea Herta Müller a fost târâtă de către Nicolae Manolescu într-o situație umilitoare, fiind suspendată, pentru neplata cotizației, dintr-o calitate pe care nu o avea, aceea de membră a Uniunii Scriitorilor din România. Nicolae Manolescu nu a reușit în viața lui (care se apropie de 80 de ani) să scrie o singură nuvelă, însă a simțit nevoia organică să o sancționeze, absolut din senin, pe marea romancieră, și nu din punctul de vedere al dogmatismului părerologiei lui, ci din punctul de vedere al unui Șef peste scriitori.

                        Herta Müller nu a fost niciodată membră a Uniunii Scriitorilor din România, dar senilul Nicolae Manolescu a suspendat-o din această organizație. Cât hilar și cât absurd, aici la Porțile Orientului!

                        Cât de mult înseamnă pentru conducerea Uniunii Scriitorilor din România un scriitor?

                        Pe data de 12 aprilie anul curent, Nicolae Manolescu și Dan Lungu, aflați la Craiova, în campanie electorală pentru ,,președenția U.S.R.”, asistau la alegerile din filiala Dolj a acestei organizații, acolo unde președinte de filială a fost ales scriitorul Jean Băileșteanu. Noul președinte al filialei Dolj s-a bucurat de reușita sa, însă, într-a treia zi, s-a întâmplat să moară. Jean Băileșteanu a fost înmormântat, dar nici Nicolae Manolescu și nici Dan Lungu și nimeni din partea ,,oficială” a U.S.R,, nici până azi, nu au semnat vreun necrolog pentru fostul lor coleg de breaslă, preocupați fiind de propriile ,,candidaturi”. Să îi fie țărâna ușoară lui Jean Băileșteanu!

                      Deplângem starea jalnică a gestiunii actelor și manifestărilor culturale de către statul nostru. Deplângem situația deplorabilă în care se află Uniunea Scriitorilor din România, organizație care se legitimează, cu nonșalanță și obrăznicie, de la un act de așa zisă înființare a ei de către puterea bolșevică la 1949. U.S.R. a rămas o organizație ilegală și după 28 de ani de la abolirea Dictaturii proletariatului. 

                      U.S.R., prin statutul său, dat publicității, nu recunoaște actuala Constituție a României, nu recunoaște statul democrat și declară, incredibil, cu aroganță stalinistă, că nu se supune legilor în vigoare ale țării. Dar U.S.R. se comportă, paranoic și totalitar, ca un organism de cenzură a creației culturale. 

                      Din 1990, această organizație a „înghițit” sume astronomice din banii publici, răsplătindu-i pe susținătorii vechiului regim, pe activiștii Partidului Comunist, pe ofițerii acoperiți sau descoperiți ai Securității și pe turnătorii și informatorii lor - nu doar cu sinecuri, călătorii costisitoare în străinătate, vacanțe, premii și titluri pompoase, ci și cu transformarea lor în medaliați absoluți, înzestrați cu o autoritate de tip militarist. 

                     Mediocri în planul creației, dar manifestând un spirit de disciplină și de obediență de tip fanariot, aceste elemente bolșevice au intoxicat și poluat literatura, de peste 40 de ani, asfixiind valorile autentice, marginalizându-le, izolându-le, sfidându-le, batjocorindu-le.

                     Condusă de un paranoic bătrân, U.S.R. a rămas purtătoarea de drapel a marxism-leninismului, capabilă să hăituiască și să hărțuiască scriitori, să le însceneze situații oribile, să îi poarte prin tribunale în procese absurde și, dacă s-ar putea, să îi condamne la moarte ori la muncă silnică pe viață la Canal.