luni, 16 mai 2016

LUMINA BOLȘEVICĂ DIN OCHII USR

MARIN MINCU DESPRE
NICOLAE MANOLESCU 

,,N. Manolescu n-are nimic original
(...) Se poate observa de la început că
periodizarea materiei și clasificarea structurală
a autorilor se face abuziv,
pornindu-se de la canonul călinescian.
Punând alaturi cele două „table de materii“
ale Istoriilor, vom fi uimiți
de suprapunerea perfectă
a proiectului structural al lui Manolescu
din 2008 peste proiectul arhitectonic
al lui Călinescu din 1941.
Astfel, la nivelul periodizarii propriu-zise
și al jalonarii curentelor si tendințelor „estetice“
polarizante, nu se observă nicio deosebire
și singura „contribuție“
a lui N. Manolescu se reduce la punerea în pagină
în altă ordine a unor sintagme călinesciene
standardizate prin uzul didactic comun sau
la schimbarea categoriei substantivale a acestora
prin adaosul unui ism final.” 
      Nu întâmplător, Nicolae Manolescu a fost acuzat de totalitarism, tendițele sale despotice determinându-l să schimbe, în anul 2013, ca un mic faraon roșu, Statutul Uniunii Scriitorilor, pentru a forța un al treilea mandat de președinte și, posibil, în viziunea sa, nenumărate altele. 

             În capitolul 1,  articolul 1 din Statutul Uniunii Scriitorilor din anul 2013, elaborat sub directa sa coordonare (îndrumare), se spune: ,,Uniunea Scriitorilor din România, numită în continuare U.S.R., este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români înfiinţată în anul 1908. U.S.R., declarată persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949 este asociaţie profesională de creatori literari, nonguvernamentală şi nonprofit...”

                    Textul este însă ciobit, fiindcă numele celor care au semnat Decretul nr. 267/1949 sunt ocultate. Asemenea Luptei de Clasă, Nicolae Manolescu legitimează acțiunea sa în baza unui decret emis de Marea Adunare Națională care conducea, împreună cu Gheorghe Gheorghiu Dej, (secretarul general al Partidului Muncitoresc Romîn (PMR) Republica Populară Romînă (cf. grafiei bolșevice a vremii). Aceasta este proba indiscutabilă a iubirii ce o poartă Nicolae Manolescu memoriei lui Iosif Vissarionovici Stalin și Revoluției Internaționale Comuniste, dragoste sinceră și declarată a lui Nicolae Manolescu pentru steaua roșie, pentru seceră și pentru ciocan.

                    Anul 1949 nu este departe de 30 Decembrie 1947, ziua abdicării forțate a Regelui României și a proclamării Republicii Populare Romîne. Prin Legea 119 din 11 iunie 1948 s-a trecut la naționalizarea intreprinderilor private din România. 

                    Dar Nicolae Manolescu revendica, în anul 2013, pentru Uniunea Scriitorilor din România, o legitimare bolșevică prin apelul la Decretul 267/1949 privind recunoaşterea Uniunii Scriitorilor ca persoană juridică de utilitate publică (în vigoare de la 25.06.1949). 

                    Autorii acelui decret, Constantin I. Parhon președinte și Mihail Sadoveanu vicepreședinte - ai Prezidiului Marii Adunări Naționale - erau și semnatarii Decretului 358 din 1 decembrie 1948, prin care se desființa Biserica Greco-Catolică, și ai Decretului 84 din 2 martie 1949 prin care se proclama Colectivizarea (confiscarea pământurilor și distrugerea gospodăriilor țărănești). În consecință, în urma decretelor lui Parhon și Sadoveanu, mii de preoți și zeci de mii de țărani au fost aruncați în închisori de către regimul comunist. 
       
                    Pe 27 noiembrie, anul acesta, Nicolae Manolescu, va împlini 77 de ani și simte, organic, nevoia să se manifeste ca un lider cubanez al unei asociații nonguvernamentale gerontocrate, de utilitate publică. O asociație compusă din peste 60 la sută pensionari. Media de vârstă a celor peste 2600 de membri ai USR este de 65 de ani. De ce și-a dorit Nicolae Manolescu pentru USR statutul de utilitate publică? Pentru a forța, în anul 2006, o lege prin care statul să acorde pensionarilor membri USR o indemnizație de 50 la sută din pensie. Răsplată pentru corul celor care au adus elogii, în scrierile lor, lui Stalin, partidului comunist, lui Dej și lui Ceaușescu. 
      
                    Astfel, un pensionar care încasează 4 000 de lei pensie, mai primește, lunar, de la stat, în baza recomandării USR, o indemnizație de 2000 de lei pe lună, neimpozabilă. Din anul 2006, de când a intrat în vigoare legea 8/2006, și până azi, pensionarul în cauză a încasat 50 000 de Euro. Nu din drepturile de autor, nu din vânzările de carte, ci din purtarea în buzunarul de la piept a unei legitimații de membru USR. Și asta, în timp ce ,,peste jumătate dintre copiii români (51%) trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă, care le limitează dreptul la creștere și dezvoltare fizică normală”, după cum arată World Vision România. 

                    În timp ce peste 200.000 de copii din România se culcă flămânzi în fiecare seară, pensionarul în cauză  a încasat, în zece ani, 50 000 de Euro din Bugetul Statului - doar fiindcă este ,,sensibil” și pentru că ,,sensibilitatea” lui e ,,creatoare”. 

                    Cât de ipocrit sună Articolul 2 din Statutul lui Manolescu: ,,U.S.R. îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, interzicându-şi promovarea unor atitudini şi aderarea la activităţi contrare demnităţii şi libertăţii umane, precum şi libertăţii de opinie şi de expresie.”

                    Da, pe 27 noiembrie, anul acesta, de ziua lui, ,,sensibilul” Nicolae Manolescu va împlini 77 de ani și, da, și despre Nicolae Manolescu, aflat la vârsta de 77 de ani, pare să fi scris Gabriel García Márquez în ,,Toamna patriarhului”. (,,...eu singur îmi sunt de-ajuns cu vârf şi îndesat să cârmuiesc mai departe până o să treacă iar cometa, şi nu o dată, ci de zece ori, fiindcă dinspre partea mea n-am de gând să mai mor, ce naiba, să moară ceilalţi...”). 

                    Numai că Decretul nr. 267/1949, după anul 1989, a devenit caduc și asta Nicolae Manolescu ar fi trebuit să o știe în anul 2013, atunci când își făcea legea proprie, încercând să dea o justificare juridică plăților lunare, făcute încă din 2006, fără acoperire juridică, din banii publici, pensionarilor PCR, turnătorilor Securității și elogiatorilor PCR. Fiindcă doar Decretul 267/1949 îl mai ,,salva”, fiind singurul document care ,,putea” acredita Uniunea Scriitorilor ca societate de utilitate publică.

                   Prin urmare, din 2006, Statul a acordat indemnizații de pensionari în mod nelegal și neconstituțional membrilor pensionari ai USR. De zece ani, ,,sensibilii” încasează sume grase din banii publici, în mod nejustificat, în vreme ce, tot de atâția ani, peste 200 000 de copii se culcă, seară de seară, flămânzi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu