marți, 31 mai 2016

CARTEA MEA, PUNCTE CARDINALE, ESTE UN MANIFEST ANTI-ABSOLUTIST

BIBLIOCARTI.COM / 30 mai 2016
http://bibliocarti.com/cartea-mea-puncte-cardinale-este-un-manifest-antiabsolutist/


ROMÂNIA LIBERĂ / 31 mai 2016 
http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/noul-volum-al-lui-horia-muntenus-va-fi-lansat-pe-6-iunie--la-libraria-diverta-hubertus-418115

                      - Pe data de 6 iunie 2016, în Librăria ,,Diverta Hubertus” din Cluj, lansați al nouălea volum de versuri. Ce înseamnă ,,Puncte cardinale” pentru poetul Horia Muntenus?


VOLUMUL DE VERSURI
,,PUNCTE CARDINALE”
A  APĂRUT LA EDITURA 
AZBEST PUBLISHING
DIN ȘIRIA-ARAD
COPERTA - FLORIN PĂRĂVAN
LANSAREA CĂRȚII PE
6 IUNIE 2016
LIBRĂRIA ,,DIVERTA HUBERTUS”
CLUJ-NAPOCA
            - Această nouă carte a mea este un manifest liric, în vremuri tulburi. ,,Puncte cardinale” este o carte protest împotriva fenomenului brainwashing. Este un volum de versuri ca o călăuză pentru întoarcerea la firesc a omului din rătăcirile contemporane. Unul dintre părinții Oratoriei, marele retor antic, Marcus Tullius Cicero, pacifist fără succes între Cezar și Pompei, exclama amar: ,,Inter arma silent musae” - ,,Între arme, muzele tac”. La două mii de ani distanță de Cicero, lumea se află cuprinsă de aceleași angoase și aporii. Ne întrebăm dacă omul a evoluat prin ceva, fiindcă că s-a tot vorbit despre o evoluție, dacă civilizația de azi a rezolvat marile vicii sociale. În străfundurile subconștientului său, omul pare a fi urmărit și azi de ideea de a deveni Dictator perpetuus. Puterea, deținerea Puterii, exercitarea ei, pare a fi scopul suprem. În vremurile noastre, pare că Dumnezeu, într-adevăr, a murit pentru om și că locul lui a fost luat de puterea politică. Citeam zilele trecute că s-ar fi descoperit mormântul lui Aristotel - degeaba arheologii i-au găsit scheletul, dacă oamenii sunt străini, în continuare, de ideile sale.
                        Trăim într-o societate consumeristă, este tiparul comportamental al societății de azi. Arta s-a înscris și ea în tipar, din păcate. A căzut în păcat, cum s-ar spune sau, mai bine zis, a decăzut. A pactizat. Dar sunt tiparele de azi cele pe care, în aspirațiile ei seculare, omenirea și le-a dorit? Eu nu cred asta. Chiar dacă prin Francis Fukuyama învie Karl Marx. 
                         Din acest punct de vedere, cartea mea, ,,Puncte cardinale”, este un manifest anti-absolutist, în care atributul absolut este acceptat doar pentru implicitul liric, adică pentru sacralitatea emoției, pentru expresia ei estetică - absolutul acesta poartă numele Libertății. Iar pentru a cunoaște Libertatea e nevoie să ajungi la Adevăr! Așadar, înapoi la Platon și Aristotel! 

                      - Bine, dar lumea contemporană merge așa cum merge, înainte, cu tiparele astea, cu schimbări violente, cu reforme, conflicte, cu angoasele ei. 

                      - Nu sunt un sceptic. Cred în puterea recuperatoare și purificatoare a Culturii, Artei. Iată că ne-am întors, aici, la Aristotel. 

                      - Din titlu, înțelegem că prin ,,Puncte cardinale” atrageți atenția asupra reperelor. 

                      -  Da. Straturile de civilizație și cultură ale umanității au lăsat enorm de multe semne și mesaje contemporaneității noastre. Singurul lucru pe care îl au de făcut oamenii este să nu își spele creierele. Cartea mea asupra acesui lucru atrage atenția. Fenomenul brainwashing este rinocerita despre care scria Eugen Ionescu.                                    Acestea sunt marile transformări de azi: oamenii se transformă în rinoceri. Trăim vremurile în care singurătatea artistului autentic seamănă din ce în ce mai mult cu singurătatea lui Bérenger, dar oamenii nu trebuie să uite că punctele cardinale rămân, totuși, la el. 

Interviu realizat de Cristina Oprea

sâmbătă, 21 mai 2016

ARGHIROFILIA PENSIONARILOR DIN UNIUNEA SCRIITORILOR

PASIONALUL ÎN VÂRSTĂ DE 77 DE ANI,
NICOLAE MANOLESCU
DESPRE EUGEN SIMION: ,,E UN TÂMPIT!”
Pensionarii membri ai Uniunii Scriitorilor din România încasează, în afara cadrului legal, indemnizații lunare de 50% din pensie.

            În anul 2006, cu un an înainte de intergrarea României în Uniunea Europeană, apare Legea nr. 8/2006 (privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică). 

                        Această lege spune la Articolul 1, aliniat 1: 

                      ,,Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 246/2005.” Iar la aliniatul 2, din același articol, se afirmă: ,,Cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării.”

                        Peste două treimi din membri U.S.R. sunt pensionari și încasează, de zece ani, în fiecare lună, 50% din pensie, dar nici până în ziua de azi, Uniunea Scriitorilor din România nu este societate de utilitate publică, deși Nicolae Manolescu, în 2013, i-a dat un statut întemeiat pe Decretul nr. 267/1949 emis de Marea Adunare Națională a Republicii Populare Romîne (cf. grafiei vremii), condusă de Komintern. De ce? Pentru că acel decret declara Uniunea Scriitorilor societate de utilitate publică. 

                       Decretul nr. 267/1949 este însă un decret care după 1991, anul votării Noii Constituții a devenit nul de drept, neconstituțional și caduc.
                        În plus, un stat democrat, nu poate înființa societăți de drept privat, așa după cum este Uniunea Scriitorilor. 
                        
                        La Capitolul IV, în Articolul 39. aliniat 1 din Ordonanța Guvernului nr. 26 din 2000 (cu privire la asociații și fundații - publicată în Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie 2000) se afirmă:

                        ,,Recunoașterea unei asociații sau a unei fundații de utilitate publică se face prin Hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociația sau fundația interesată adresează o cerere ministerului sau organului de specialitate al administrației publice centrale în a cărui sferă de competență își desfășoară activitatea.”

                        Uniunea Scriitorilor din România nu are recunoscută calitatea de asociaţie non-guvernamentală de interes public. Dovada? Inexistența unei Hotărâri de Guvern prin care să i se recunoască această calitate. Ba dimpotrivă, Biroul Permanent al Senatului României a înregistrat, cu nr. 419 din 23.10.2006, poziția Guvernului, cu privire la acest lucru, poziție semnată de către  Premierul (de atunci) Călin Popescu-Tăriceanu, în care se sublinia: 

                         ,,Întrucât, până în prezent, nu a fost adoptată o Hotărâre de Guvern, în temeiul art.39 alin (1) din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, care să recunoască Uniunii statutul de instituţie de utilitate publică, Uniunea Scriitorilor din România nu este instituţie de utilitate publică şi nu îi pot fi date bunuri în folosinţă gratuită”.

                        Iată ce ar fi trebuit să obțină din partea statului Uniunea Scriitorilor din România pentru ca pensionarii ei membri să primească, în mod legal, indemnizația de 50% din pensie; o Hotărâre de Guvern, așa cum a obținut o altă asociație: 

HOTĂRÂRE   Nr. 561 din 15 aprilie 2004
privind recunoașterea Asociației "Marea Loja Națională din România" ca fiind de utilitate publică

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMÂNIEI
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 344 din 20 aprilie 2004

                        În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 39 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completarile ulterioare,
    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
    ARTICOL UNIC
    Se recunoaște Asociația "Marea Loja Națională din România", persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, cu sediul în municipiul București, str. Theodor Speranția nr. 102, bl. S26, ap. 2, sectorul 3, ca fiind de utilitate publică.
                  PRIM-MINISTRU
                  ADRIAN NASTASE
                              Contrasemnează:
                              Ministrul pentru coordonarea
                              Secretariatului General al Guvernului,
                              Eugen Bejinariu
                              Ministrul culturii și cultelor,
                              Razvan Theodorescu
                              p. Ministrul finanțelor publice,
                              Neculae Eugeniu Plăiașu,
                              secretar de stat

luni, 16 mai 2016

LUMINA BOLȘEVICĂ DIN OCHII USR

MARIN MINCU DESPRE
NICOLAE MANOLESCU 

,,N. Manolescu n-are nimic original
(...) Se poate observa de la început că
periodizarea materiei și clasificarea structurală
a autorilor se face abuziv,
pornindu-se de la canonul călinescian.
Punând alaturi cele două „table de materii“
ale Istoriilor, vom fi uimiți
de suprapunerea perfectă
a proiectului structural al lui Manolescu
din 2008 peste proiectul arhitectonic
al lui Călinescu din 1941.
Astfel, la nivelul periodizarii propriu-zise
și al jalonarii curentelor si tendințelor „estetice“
polarizante, nu se observă nicio deosebire
și singura „contribuție“
a lui N. Manolescu se reduce la punerea în pagină
în altă ordine a unor sintagme călinesciene
standardizate prin uzul didactic comun sau
la schimbarea categoriei substantivale a acestora
prin adaosul unui ism final.” 
      Nu întâmplător, Nicolae Manolescu a fost acuzat de totalitarism, tendițele sale despotice determinându-l să schimbe, în anul 2013, ca un mic faraon roșu, Statutul Uniunii Scriitorilor, pentru a forța un al treilea mandat de președinte și, posibil, în viziunea sa, nenumărate altele. 

             În capitolul 1,  articolul 1 din Statutul Uniunii Scriitorilor din anul 2013, elaborat sub directa sa coordonare (îndrumare), se spune: ,,Uniunea Scriitorilor din România, numită în continuare U.S.R., este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români înfiinţată în anul 1908. U.S.R., declarată persoană juridică română de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949 este asociaţie profesională de creatori literari, nonguvernamentală şi nonprofit...”

                    Textul este însă ciobit, fiindcă numele celor care au semnat Decretul nr. 267/1949 sunt ocultate. Asemenea Luptei de Clasă, Nicolae Manolescu legitimează acțiunea sa în baza unui decret emis de Marea Adunare Națională care conducea, împreună cu Gheorghe Gheorghiu Dej, (secretarul general al Partidului Muncitoresc Romîn (PMR) Republica Populară Romînă (cf. grafiei bolșevice a vremii). Aceasta este proba indiscutabilă a iubirii ce o poartă Nicolae Manolescu memoriei lui Iosif Vissarionovici Stalin și Revoluției Internaționale Comuniste, dragoste sinceră și declarată a lui Nicolae Manolescu pentru steaua roșie, pentru seceră și pentru ciocan.

                    Anul 1949 nu este departe de 30 Decembrie 1947, ziua abdicării forțate a Regelui României și a proclamării Republicii Populare Romîne. Prin Legea 119 din 11 iunie 1948 s-a trecut la naționalizarea intreprinderilor private din România. 

                    Dar Nicolae Manolescu revendica, în anul 2013, pentru Uniunea Scriitorilor din România, o legitimare bolșevică prin apelul la Decretul 267/1949 privind recunoaşterea Uniunii Scriitorilor ca persoană juridică de utilitate publică (în vigoare de la 25.06.1949). 

                    Autorii acelui decret, Constantin I. Parhon președinte și Mihail Sadoveanu vicepreședinte - ai Prezidiului Marii Adunări Naționale - erau și semnatarii Decretului 358 din 1 decembrie 1948, prin care se desființa Biserica Greco-Catolică, și ai Decretului 84 din 2 martie 1949 prin care se proclama Colectivizarea (confiscarea pământurilor și distrugerea gospodăriilor țărănești). În consecință, în urma decretelor lui Parhon și Sadoveanu, mii de preoți și zeci de mii de țărani au fost aruncați în închisori de către regimul comunist. 
       
                    Pe 27 noiembrie, anul acesta, Nicolae Manolescu, va împlini 77 de ani și simte, organic, nevoia să se manifeste ca un lider cubanez al unei asociații nonguvernamentale gerontocrate, de utilitate publică. O asociație compusă din peste 60 la sută pensionari. Media de vârstă a celor peste 2600 de membri ai USR este de 65 de ani. De ce și-a dorit Nicolae Manolescu pentru USR statutul de utilitate publică? Pentru a forța, în anul 2006, o lege prin care statul să acorde pensionarilor membri USR o indemnizație de 50 la sută din pensie. Răsplată pentru corul celor care au adus elogii, în scrierile lor, lui Stalin, partidului comunist, lui Dej și lui Ceaușescu. 
      
                    Astfel, un pensionar care încasează 4 000 de lei pensie, mai primește, lunar, de la stat, în baza recomandării USR, o indemnizație de 2000 de lei pe lună, neimpozabilă. Din anul 2006, de când a intrat în vigoare legea 8/2006, și până azi, pensionarul în cauză a încasat 50 000 de Euro. Nu din drepturile de autor, nu din vânzările de carte, ci din purtarea în buzunarul de la piept a unei legitimații de membru USR. Și asta, în timp ce ,,peste jumătate dintre copiii români (51%) trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă, care le limitează dreptul la creștere și dezvoltare fizică normală”, după cum arată World Vision România. 

                    În timp ce peste 200.000 de copii din România se culcă flămânzi în fiecare seară, pensionarul în cauză  a încasat, în zece ani, 50 000 de Euro din Bugetul Statului - doar fiindcă este ,,sensibil” și pentru că ,,sensibilitatea” lui e ,,creatoare”. 

                    Cât de ipocrit sună Articolul 2 din Statutul lui Manolescu: ,,U.S.R. îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, interzicându-şi promovarea unor atitudini şi aderarea la activităţi contrare demnităţii şi libertăţii umane, precum şi libertăţii de opinie şi de expresie.”

                    Da, pe 27 noiembrie, anul acesta, de ziua lui, ,,sensibilul” Nicolae Manolescu va împlini 77 de ani și, da, și despre Nicolae Manolescu, aflat la vârsta de 77 de ani, pare să fi scris Gabriel García Márquez în ,,Toamna patriarhului”. (,,...eu singur îmi sunt de-ajuns cu vârf şi îndesat să cârmuiesc mai departe până o să treacă iar cometa, şi nu o dată, ci de zece ori, fiindcă dinspre partea mea n-am de gând să mai mor, ce naiba, să moară ceilalţi...”). 

                    Numai că Decretul nr. 267/1949, după anul 1989, a devenit caduc și asta Nicolae Manolescu ar fi trebuit să o știe în anul 2013, atunci când își făcea legea proprie, încercând să dea o justificare juridică plăților lunare, făcute încă din 2006, fără acoperire juridică, din banii publici, pensionarilor PCR, turnătorilor Securității și elogiatorilor PCR. Fiindcă doar Decretul 267/1949 îl mai ,,salva”, fiind singurul document care ,,putea” acredita Uniunea Scriitorilor ca societate de utilitate publică.

                   Prin urmare, din 2006, Statul a acordat indemnizații de pensionari în mod nelegal și neconstituțional membrilor pensionari ai USR. De zece ani, ,,sensibilii” încasează sume grase din banii publici, în mod nejustificat, în vreme ce, tot de atâția ani, peste 200 000 de copii se culcă, seară de seară, flămânzi.