DANIEL DRĂGAN 20 DECEMBRIE 1935 - 25 MARTIE 2016 |
Omul Daniel Drăgan a plecat dintre noi, dar opera sa va rămâne, cum ar spune Miguel de Cervantes.
Să îi păstrăm memoria vie! Brașovul îi este dator cu un monument acestui lup fantast al Araniei.
Dumnezeu să îl odihnească! Fie-i țărâna ușoară! Condoleanțe familiei îndurerate!
Reproduc aici câteva versuri scrise de Daniel Drăgan:
,,De când a căzut peste mine o stea,
am o rană cu floare la umărul stâng,
o frunză uscată înfășoară inima mea
și venele ca niște bretele interioare mă strâng.
Alergam după o bicicletă sălbatecă,
fenomenele cosmice nu mă interesau,
îmi spuneam încurajându-mă poate
că lupii-ndrăzneală să-adulmece n-au.
Liniștit, alergam liniștit
după o bicicletă sălbatecă.
M-a lovit drept în umăr,
cazând m-a lovit steaua aceea romantică.
Nicăieri n-a mai fost cum era,
vulturii zburau cu aripi de gresie
peste rana care darnic se deschidea,
floarea n-avea nici o impresie.
Glasul meu s-a întors către mine,
și azi sună-n mine ca doar eu să-l aud.
Ploile cosmice cad peste brazi,
sufletu-mi este rece și ud.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu