 |
| POETUL SORIN POCLITARU |
sâmbătă, 31 octombrie 2015
POETUL SORIN POCLITARU DESPRE ROMANUL ,,DINCOLO DE STELELE RECI”
miercuri, 28 octombrie 2015
VIAȚA DE ZI CU ZI A MATRAPAZLÂCARILOR ȘMENARI ÎN CALIFATUL DE LA GORJ
Fiece scrijelitură pe Coloana Infinită este o scrijelitură pe inima mea.
Doar cu puțină vreme în urmă, giumbușlucarii Centrului Cultural Brâncuși, călăuziți de gândirea maoistă a imamului cârciumar aflat în lumina tezelor califului, au înființat un Comitet al Profetului Radu Varia Distrugătorul Coloanei Infinite. Lupta antimonument, lupta antibrâncuși trebuie să continue - se afirmă cu tărie în doctrina idealurilor variene. Oricât de ovarian ai fi, dragă musiu șmenar gorjean, nu ești un bun varian decât dacă dacă poți fi șulfă și, dacă nu poți să fii șulfă, trebuie să faci în așa fel încât să devii șulfă. Iar dacă ai devenit șulfă trebuie să te străduiești, din greu, să ajungi o cât mai mare șulfă. Șulfa la șulfă trage și șulfă cu șulfă se adună și șulfă pe șulfă recunoaște.
Adevăratele șulfe jiene șulfănesc în fiece zi. Și șulfele pornesc a ciubuca. Îngândurate, plesnite de profunda meditație șulfănească: mai un ciubuc, mai o măslină, mai un găinaț de la partid, mai o lulea în gură, mai o pioneză în cur. Copchii ai ploii, cu suflete murdare, stă pe voi, ciorchine, mizerabilitatea voastră ca o lepră.
Adevăratele șulfe jiene șulfănesc în fiece zi. Și șulfele pornesc a ciubuca. Îngândurate, plesnite de profunda meditație șulfănească: mai un ciubuc, mai o măslină, mai un găinaț de la partid, mai o lulea în gură, mai o pioneză în cur. Copchii ai ploii, cu suflete murdare, stă pe voi, ciorchine, mizerabilitatea voastră ca o lepră.
miercuri, 21 octombrie 2015
O CRONICĂ LITERARĂ DE MIHAELA RĂDULESCU: ,,UN DESTIN DINCOLO DE STELELE RECI - HORIA MUNTENUS”
LINIA ÎNTÂI, 21 OCTOMBRIE 2015
http://linia1.ro/un-destin-dincolo-de-stelele-reci-horia-muntenus/
Romanul lui Horia Muntenus, ,,Dincolo de stelele” reci propune o viziune inedită asupra existenței, trăită sub imperativul universului ficțional. Tema romanului este cea a vieții militare, o realitate concretă, aparent banală, dar care poate să ducă spre alte dimensiuni, dacă individul știe să exploreze zonele ascunse ale sufletului și minții. Autorul are, așadar, ca punct de plecare, universul cazon, o lume monotonă, dar pe care o transfigurează artistic prin filtrul subconștientului imaginativ și îi dă o altă interpretare, reușind să plaseze acțiunea la granița dintre realitate și imaginar.
Demersul narativ al romanului însumează principiile postmodernismului, tehnica epică fiind una interesantă, căci autorul propune o lectură simbolică, o interpretare deschisă a subiectului. Personajul principal Pistolarnumărunu, supranumit și Talpa Țării este soldat în Grupa 1, Plutonul 1, Compania I, Batalionul 24, Vânători de Munte, un personaj care pendulează între realitatea cotidiană și universul imaginar, ficțional. Subiectul armatei nu este decât un pretext al romanului, pentru a plasa acțiunea în zona imaginarului. Episoadele, secvențele narative sunt un fel de introspecții ale eroului, imagini ale subconștientului, care îl fac pe cititor să penduleze între lumea reală și cea ireală, între „aici” și „dincolo”.
Momentul care declanșează „delirul” evocării faptelor, momentul – cheie care face lectorul să plonjeze în imaginar este episodul în care eroul este accidentat, lângă o bornă kilometrică și dus la spital spre îngrijiri medicale. Borna kilometrică dobândește și ea valențe simbolice, fiind elementul care trasează spațiul, delimitează din punct de vedere geografic două localități, așadar în notă metaforică, borna sugerează intersecția planului real cu cel al ficționalului. De aici începe adevărata odisee a cititorului; el nu știe exact în care dimensiune se află: în ireal sau în planul concretului. Peregrinările eroului în diferite locații, reale sau imaginare nu sunt decât peregrinările sufletului care vrea să se regăsească, să se redefinească, să recapete fericirea. Tema iubirii nu e deloc ocolită de prozatorul contemporan, ci este însăilată cu mare măiestrie în firul narativ.
Personajele feminine Maria și Viki, pot fi receptate ca cele două fațete ale feminității: Maria reprezintă principiul feminin al senzualității angelice, numele său trimițând la mentalitatea arhaică, tradițională asupra conceptului de iubire; Viki reprezintă ipostaza pasiunii, al femeii moderne, fără tabuuri sau inhibări senzoriale. Oricum am percepe aceste imagini feminine, este clar că eroul vrea să se salveze prin iubire.
La un moment dat, în decursul firului narativ, imaginile realului se suprapun cu cele ale imaginarului atât de puternic, încât ne aflăm în incapacitatea de a mai delimita cele două dimensiuni. Tehnica aceasta este originală, contribuie la autenticitatea scrierii lui Horia Muntenus, iar stilistic vorbind, romanul său ocupă un loc frumos în proza contemporană. Eroul nostru ajunge chiar în spațiul edenic, soldații, maiorii sau comandanții având legături directe cu îngerii.
Prezența îngerilor în această scriere postmodernă, mi se pare un act de curaj demențial, autorul reușind astfel, să aducă în planul conștiinței moderne, aspecte ale credinței, ale gândirii arhaice, simboluri creștine. Printr-o extrapolare a sensurilor, îmi permit să afirm că acea conștiință religioasă îl salvează pe omul modern din profan. Practic, am putea interpreta romanul, ca o ieșire a omului modern din realitate și pășirea în Sacru.
Episodul în care prozatorul aduce în discuție elemente ale sintaxei limbii române, concepte de gramatică și vocabular este unul de o maximă importanță. Subiectului, complementului, virgulei, creatorul le dă viață. Ba mai mult, autorul reușește să le transforme în personaje. Este un metatext, este o subtilitate narativă și stilistică de mare ecou pentru proza contemporană. Subtextual, intertextual, supratextual, romanul lui Horia Muntenus îl plasează în zona de vârf a literaturii contemporane.
Starea de inconștiență a eroului sau starea de vis continuu este de fapt, un fel de autoportret în oglindă al eu-lui creator. Autorul însuși a fost soldat la Vânătorii de munte, un soldat care prin intermediul artei a reușit să înfrângă legile firești ale timpului și spațiului. Elementul autobiograficului nu trebuie pierdut din vedere atunci când lecturăm acest roman, fiindcă i-am face o mare nedreptate creatorului.
Finalul romanului este apoteotic. Metafora narativă, simbolistica epică se menține până la final. Soldatul eliberat, aruncarea valizei pe râu, imaginea lui Brâncuși într-un nor duc la interpretări multiple. Brâncuși oglindit în imaginea unui nor ar putea semnifica infinitul, eliberarea soldatului echivalează cu eliberarea din viața monotonă, din cotidianul frivol, iar valiza pescuită de un copil, exprimă probabil imaginea vieții reluate, a începerii unui nou ciclu existențial.
Autorul ne lasă pe noi, cititorii, să descoperim sensurile romanului și ne oferă imagini complexe, metaforice, făcând astfel ca mesajul să fie plurivalent.
Titlul romanului are o însemnătate aparte: în mediul cazon stelele sunt folosite pe epoleți și indică gradul celui care servește armata. Metafora „stelele reci” ar putea exprima viața cazonă, lipsită de interes, dar un suflet de artist poate să treacă dincolo de cotidianul frust, poate să acceadă spre un univers ficțional, poate să atingă reverberațiile Sacrului, deci ajunge dincolo de stelele reci.
Horia Muntenus și-a făurit un destin literar demn de admirat, care sfidează canoanele (de orice natură), iar romanul său devine modalitatea prin care a dobândit cheia spre tărâmul nemuritorilor, dincolo de stelele reci…
Prof. dr. Rădulescu Mihaela
http://linia1.ro/un-destin-dincolo-de-stelele-reci-horia-muntenus/
 |
| PROF. DR MIHAELA RĂDULESCU |
Demersul narativ al romanului însumează principiile postmodernismului, tehnica epică fiind una interesantă, căci autorul propune o lectură simbolică, o interpretare deschisă a subiectului. Personajul principal Pistolarnumărunu, supranumit și Talpa Țării este soldat în Grupa 1, Plutonul 1, Compania I, Batalionul 24, Vânători de Munte, un personaj care pendulează între realitatea cotidiană și universul imaginar, ficțional. Subiectul armatei nu este decât un pretext al romanului, pentru a plasa acțiunea în zona imaginarului. Episoadele, secvențele narative sunt un fel de introspecții ale eroului, imagini ale subconștientului, care îl fac pe cititor să penduleze între lumea reală și cea ireală, între „aici” și „dincolo”.
Personajele feminine Maria și Viki, pot fi receptate ca cele două fațete ale feminității: Maria reprezintă principiul feminin al senzualității angelice, numele său trimițând la mentalitatea arhaică, tradițională asupra conceptului de iubire; Viki reprezintă ipostaza pasiunii, al femeii moderne, fără tabuuri sau inhibări senzoriale. Oricum am percepe aceste imagini feminine, este clar că eroul vrea să se salveze prin iubire.
 |
| 15 OCTOMBRIE 2015 ,,DINCOLO DE STELELE RECI” LA RÂMNICU VÂLCEA SCRIITORUL FLORIAN PĂUNOIU, PROF DR MIHAELA RĂDULESCU POETUL NICU CISMARU |
Prezența îngerilor în această scriere postmodernă, mi se pare un act de curaj demențial, autorul reușind astfel, să aducă în planul conștiinței moderne, aspecte ale credinței, ale gândirii arhaice, simboluri creștine. Printr-o extrapolare a sensurilor, îmi permit să afirm că acea conștiință religioasă îl salvează pe omul modern din profan. Practic, am putea interpreta romanul, ca o ieșire a omului modern din realitate și pășirea în Sacru.
 |
| 15 OCTOMBRIE 2015 - RÂMNICU VÂLCEA CU MIHAELA RĂDULESCU, ISTORIC ȘI CRITIC LITERAR |
Starea de inconștiență a eroului sau starea de vis continuu este de fapt, un fel de autoportret în oglindă al eu-lui creator. Autorul însuși a fost soldat la Vânătorii de munte, un soldat care prin intermediul artei a reușit să înfrângă legile firești ale timpului și spațiului. Elementul autobiograficului nu trebuie pierdut din vedere atunci când lecturăm acest roman, fiindcă i-am face o mare nedreptate creatorului.
Finalul romanului este apoteotic. Metafora narativă, simbolistica epică se menține până la final. Soldatul eliberat, aruncarea valizei pe râu, imaginea lui Brâncuși într-un nor duc la interpretări multiple. Brâncuși oglindit în imaginea unui nor ar putea semnifica infinitul, eliberarea soldatului echivalează cu eliberarea din viața monotonă, din cotidianul frivol, iar valiza pescuită de un copil, exprimă probabil imaginea vieții reluate, a începerii unui nou ciclu existențial.
Autorul ne lasă pe noi, cititorii, să descoperim sensurile romanului și ne oferă imagini complexe, metaforice, făcând astfel ca mesajul să fie plurivalent.
Titlul romanului are o însemnătate aparte: în mediul cazon stelele sunt folosite pe epoleți și indică gradul celui care servește armata. Metafora „stelele reci” ar putea exprima viața cazonă, lipsită de interes, dar un suflet de artist poate să treacă dincolo de cotidianul frust, poate să acceadă spre un univers ficțional, poate să atingă reverberațiile Sacrului, deci ajunge dincolo de stelele reci.
Horia Muntenus și-a făurit un destin literar demn de admirat, care sfidează canoanele (de orice natură), iar romanul său devine modalitatea prin care a dobândit cheia spre tărâmul nemuritorilor, dincolo de stelele reci…
Prof. dr. Rădulescu Mihaela
marți, 20 octombrie 2015
CALIFATUL DE LA GORJ
 |
| CALIFUL DE GORJ ION CĂLINOIU |
Liderii spirituali ai Noului Califat de Gorj, califul Hasan Ion Călinoiu și imamul de Târgu Jiu Mehmed Ali Florin Cârciumaru -drepți măritori ai sfintei cărți de învățătură aparținând Profetului Muhammad Radu Varia, supranumit Distrugătorul Coloanei Infinite, împreună cu umilii lor slujitori, ciracii Adina Aisha Andrițoiu (çamasirci kadin - spălătoreasă), Suleyman Amir Ovidiu Popescu (Cumeturculșipistolul), Yldiz Muge Teodora Ciobanu (conducătoare de harem), Ismail Akay Lory Buliga (ciubucar) și eféndi Abdullah ibn Strâmbulescu zis și Dorel (cafegiu), au declarat deschis Jihad (Djihad) războiul sfânt împotriva operelor lui Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu.
 |
| MOSCHEIA DE LA MECLA TÂRGU JIU ÎN STIL NEOCÂRCIUMĂRESC DE SECOL XXI |
După ce anul acesta ISIS a distrus Arcul de Triumf din Palmyra, vestigiile antice romane și grecești de la Hatra, statuia asiriană a taurului cu cap de om din Nimrud, Muzeul, Biblioteca și Mausoleul Nabi Yunes din Mossul, Citadela din Tal Afar, Biserica verde și Mausoleul lui Al-Arbain din Tikrit, după ce, tot anul acesta, recent, o grupare teroristă a mișcării Hamas a distrus Mormântul lui Iosif de la Nablus, grupul jihadiștilor gorjeni distrug încetul cu încetul lucrările sculpturale ale lui Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu. Pictorial HORROR. În ce hal au ajuns sculpturile lui Brâncuși de la Târgu Jiu.
FOTOGRAFII DE NARCIS DAJU - GORJNEWS, 20 OCTOMBRIE 2015
 |
| IMAMUL DE LA TÂRGU JIU FLORIN CÂRCIUMARU |
luni, 12 octombrie 2015
O CRONICĂ SEMNATĂ DE FRANÇOIS BRÉDA: ,,HORIA MUNTENUS, SOLDATUL SOARELUI DE DINCOLO DE STELE”
BUZZNEWS - 11 OCTOMBRIE 2015
http://www.buzznews.ro/145282-horia-muntenus-soldatul-soarelui-de-dincolo-de-stele/
Făcînd parte din generaţia nouăzecistă a poeziei/liricii româneşti, Horia Muntenus este un poet remarcabil din istoria postrevoluţionară a literaturii româneşti, în plină ascensiune axiologică.
Avînd o operă poetică policromă, marcată în permanenţă de o prezenţă armonică şi totodată palpitantă a unei spiritualităţi de factură clasică, integrîndu-se în marea tradiţie a literaturii naţionale, Horia Muntenus ne-a pregătit, de data aceasta, o surpriză intelectuală demnă de a stîrni recunoştiință deplină şi admiraţie profesională: Poetul se prezintă Cititorului avizat sub un alt aspect, în genul major al artei narative.
Romanul lui Horia Muntenus, ”Dincolo de stelele reci” (Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2015, 255 p.) se integrează într-un mod cu totul exemplar în curentul cel mai larg al postmodernismului european păstrînd amprentele atît de neimitabile ale specificului românesc.
E drept că pe Cerul literaturii universale genul romanului de război are multe stele strălucite.
Desfăşurîndu-se pe mai multe planuri naratologice şi paliere ontologice, ”Dincolo de stelele reci” este însă un roman „dincolo de stele” sau, mai precis, „dincolo-de-stelele-reci”.
Căci romanul lui Horia Muntenus este o epopee contemporană de Aici şi de „Dincolo”, o operă de Război-în-Pace sau, mai precis, de război interior, căci bătălia spirituală îmbătătoare din această carte de excepţie se dă între sine şi Sine, în sensul freudian şi jungian al cuvîntului.
Picaresc, umoristic, epic şi liric, analitic şi sintetic, real şi metafizic, clasic şi modern, eseistic şi narativ, ezoteric şi filosofic, savant şi înţelept, realist şi suprarealist, romanul ”Dincolo de stelele reci” ne oferă un model de scriitură impecabilă prin excelenţă, un exemplu de stil cu steluţe, demn de un mare stilist al expresiei literare în genul epic.
În ”Dincolo de stelele reci” Prozatorul poet sau poetul Prozator, creatorul Horia Muntenus demonstrează receptorului care are urechi să-l audă, adică pour les connaisseurs, că Autorul este un expert în domeniul săriturilor în adîncimile limbii. În plus, în ,,Dincolo de stelele reci” profunzimile scriitoriceşti se întregesc cu explorările meditative ale unui adevărat alpinism transcosmic.
„Dar e şi Lumina Stelelor, noaptea.” – „Da. Lumina stelelor reci.” – „De ce sunt stelele reci ? ” – „Pentru că sunt atât de departe. Atât de îndepărtate încât lumina lor nu ne-ar ajunge, n-am putea respira. Şi dacă nu respirăm suntem morţi. Tăcuţi şi morţi, în conştinţa universală.” (p. 147.)
Prin acest act de eroism literar, Soldatul Solar Horia Muntenus a reuşit să obţină deosebita distincţie de a fi cel mai recent membru în Legiunea de Onoare a Prozei, cu rang de comandor.
http://www.buzznews.ro/145282-horia-muntenus-soldatul-soarelui-de-dincolo-de-stele/
Făcînd parte din generaţia nouăzecistă a poeziei/liricii româneşti, Horia Muntenus este un poet remarcabil din istoria postrevoluţionară a literaturii româneşti, în plină ascensiune axiologică.
 |
| FRANÇOIS BRÉDA POET, ESEIST, CRITIC LITERAR, ISTORIC LITERAR, TRADUCĂTOR, TEATROLOG https://en.wikipedia.org/wiki/Fran%C3%A7ois_Br%C3%A9da |
Romanul lui Horia Muntenus, ”Dincolo de stelele reci” (Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2015, 255 p.) se integrează într-un mod cu totul exemplar în curentul cel mai larg al postmodernismului european păstrînd amprentele atît de neimitabile ale specificului românesc.
E drept că pe Cerul literaturii universale genul romanului de război are multe stele strălucite.
Desfăşurîndu-se pe mai multe planuri naratologice şi paliere ontologice, ”Dincolo de stelele reci” este însă un roman „dincolo de stele” sau, mai precis, „dincolo-de-stelele-reci”.
Căci romanul lui Horia Muntenus este o epopee contemporană de Aici şi de „Dincolo”, o operă de Război-în-Pace sau, mai precis, de război interior, căci bătălia spirituală îmbătătoare din această carte de excepţie se dă între sine şi Sine, în sensul freudian şi jungian al cuvîntului.
Picaresc, umoristic, epic şi liric, analitic şi sintetic, real şi metafizic, clasic şi modern, eseistic şi narativ, ezoteric şi filosofic, savant şi înţelept, realist şi suprarealist, romanul ”Dincolo de stelele reci” ne oferă un model de scriitură impecabilă prin excelenţă, un exemplu de stil cu steluţe, demn de un mare stilist al expresiei literare în genul epic.
În ”Dincolo de stelele reci” Prozatorul poet sau poetul Prozator, creatorul Horia Muntenus demonstrează receptorului care are urechi să-l audă, adică pour les connaisseurs, că Autorul este un expert în domeniul săriturilor în adîncimile limbii. În plus, în ,,Dincolo de stelele reci” profunzimile scriitoriceşti se întregesc cu explorările meditative ale unui adevărat alpinism transcosmic.
„Dar e şi Lumina Stelelor, noaptea.” – „Da. Lumina stelelor reci.” – „De ce sunt stelele reci ? ” – „Pentru că sunt atât de departe. Atât de îndepărtate încât lumina lor nu ne-ar ajunge, n-am putea respira. Şi dacă nu respirăm suntem morţi. Tăcuţi şi morţi, în conştinţa universală.” (p. 147.)
Prin acest act de eroism literar, Soldatul Solar Horia Muntenus a reuşit să obţină deosebita distincţie de a fi cel mai recent membru în Legiunea de Onoare a Prozei, cu rang de comandor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)