O CRONICĂ LITERARĂ DE MIHAELA RĂDULESCU: ,,UN DESTIN DINCOLO DE STELELE RECI - HORIA MUNTENUS”

 LINIA ÎNTÂI, 21 OCTOMBRIE 2015
 http://linia1.ro/un-destin-dincolo-de-stelele-reci-horia-muntenus/                

PROF. DR MIHAELA RĂDULESCU

Romanul lui Horia Muntenus, ,,Dincolo de stelele” reci propune o viziune inedită asupra existenței, trăită sub imperativul universului ficțional. Tema romanului este cea a vieții militare, o realitate concretă, aparent banală, dar care poate să ducă spre alte dimensiuni, dacă individul știe să exploreze zonele ascunse ale sufletului și minții. Autorul are, așadar, ca punct de plecare, universul cazon, o lume monotonă, dar pe care o transfigurează artistic prin filtrul subconștientului imaginativ și îi dă o altă interpretare, reușind să plaseze acțiunea la granița dintre realitate și imaginar.
                   Demersul narativ al romanului însumează principiile postmodernismului, tehnica epică fiind una interesantă, căci autorul propune o lectură simbolică, o interpretare deschisă a subiectului. Personajul principal Pistolarnumărunu, supranumit și Talpa Țării este soldat în Grupa 1, Plutonul 1, Compania I, Batalionul 24, Vânători de Munte, un personaj care pendulează între realitatea cotidiană și universul imaginar, ficțional. Subiectul armatei nu este decât un pretext al romanului, pentru a plasa acțiunea în zona imaginarului. Episoadele, secvențele narative sunt un fel de introspecții ale eroului, imagini ale subconștientului, care îl fac pe cititor să penduleze între lumea reală și cea ireală, între „aici” și „dincolo”.
                   

Momentul care declanșează „delirul” evocării faptelor, momentul – cheie care face lectorul să plonjeze în imaginar este episodul în care eroul este accidentat, lângă o bornă kilometrică și dus la spital spre îngrijiri medicale. Borna kilometrică dobândește și ea valențe simbolice, fiind elementul care trasează spațiul, delimitează din punct de vedere geografic două localități, așadar în notă metaforică, borna sugerează intersecția planului real cu cel al ficționalului. De aici începe adevărata odisee a cititorului; el nu știe exact în care dimensiune se află: în ireal sau în planul concretului.                                                                      Peregrinările eroului în diferite locații, reale sau imaginare nu sunt decât peregrinările sufletului care vrea să se regăsească, să se redefinească, să recapete fericirea. Tema iubirii nu e deloc ocolită de prozatorul contemporan, ci este însăilată cu mare măiestrie în firul narativ.
                    Personajele feminine Maria și Viki, pot fi receptate ca cele două fațete ale feminității: Maria reprezintă principiul feminin al senzualității angelice, numele său trimițând la mentalitatea arhaică, tradițională asupra conceptului de iubire; Viki reprezintă ipostaza pasiunii, al femeii moderne, fără tabuuri sau inhibări senzoriale. Oricum am percepe aceste imagini feminine, este clar că eroul vrea să se salveze prin iubire.
                   

15 OCTOMBRIE 2015
,,DINCOLO DE STELELE RECI” LA  RÂMNICU VÂLCEA
SCRIITORUL FLORIAN PĂUNOIU,
PROF DR MIHAELA RĂDULESCU
POETUL NICU CISMARU

La un moment dat, în decursul firului narativ, imaginile realului se suprapun cu cele ale imaginarului atât de puternic, încât ne aflăm în incapacitatea de a mai delimita cele două dimensiuni. Tehnica aceasta este originală, contribuie la autenticitatea scrierii lui Horia Muntenus, iar stilistic vorbind, romanul său ocupă un loc frumos în proza contemporană. Eroul nostru ajunge chiar în spațiul edenic, soldații, maiorii sau comandanții având legături directe cu îngerii. 
                  Prezența îngerilor în această scriere postmodernă, mi se pare un act de curaj demențial, autorul reușind astfel, să aducă în planul conștiinței moderne, aspecte ale credinței, ale gândirii arhaice, simboluri creștine. Printr-o extrapolare a sensurilor, îmi permit să afirm că acea conștiință religioasă îl salvează pe omul modern din profan. Practic, am putea interpreta romanul, ca o ieșire a omului modern din realitate și pășirea în Sacru.
            

15 OCTOMBRIE 2015  -  RÂMNICU VÂLCEA
CU MIHAELA RĂDULESCU, ISTORIC ȘI CRITIC LITERAR

Episodul în care prozatorul aduce în discuție elemente ale sintaxei limbii române, concepte de gramatică și vocabular este unul de o maximă importanță. Subiectului, complementului, virgulei, creatorul le dă viață. Ba mai mult, autorul reușește să le transforme în personaje. Este un metatext, este o subtilitate narativă și stilistică de mare ecou pentru proza contemporană. Subtextual, intertextual, supratextual, romanul lui Horia Muntenus îl plasează în zona de vârf a literaturii contemporane.
                  Starea de inconștiență a eroului sau starea de vis continuu este de fapt, un fel de autoportret în oglindă al eu-lui creator. Autorul însuși a fost soldat la Vânătorii de munte, un soldat care prin intermediul artei a reușit să înfrângă legile firești ale timpului și spațiului. Elementul autobiograficului nu trebuie pierdut din vedere atunci când lecturăm acest roman, fiindcă i-am face o mare nedreptate creatorului.
Finalul romanului este apoteotic. Metafora narativă, simbolistica epică se menține până la final. Soldatul eliberat, aruncarea valizei pe râu, imaginea lui Brâncuși într-un nor duc la interpretări multiple. Brâncuși oglindit în imaginea unui nor ar putea semnifica infinitul, eliberarea soldatului echivalează cu eliberarea din viața monotonă, din cotidianul frivol, iar valiza pescuită de un copil, exprimă probabil imaginea vieții reluate, a începerii unui nou ciclu existențial. 
                  Autorul ne lasă pe noi, cititorii, să descoperim sensurile romanului și ne oferă imagini complexe, metaforice, făcând astfel ca mesajul să fie plurivalent.
                  Titlul romanului are o însemnătate aparte: în mediul cazon stelele sunt folosite pe epoleți și indică gradul celui care servește armata. Metafora „stelele reci” ar putea exprima viața cazonă, lipsită de interes, dar un suflet de artist poate să treacă dincolo de cotidianul frust, poate să acceadă spre un univers ficțional, poate să atingă reverberațiile Sacrului, deci ajunge dincolo de stelele reci.
                   Horia Muntenus și-a făurit un destin literar demn de admirat, care sfidează canoanele (de orice natură), iar romanul său devine modalitatea prin care a dobândit cheia spre tărâmul nemuritorilor, dincolo de stelele reci…
Prof. dr. Rădulescu Mihaela