EDGAR ALLAN POE ANNABEL LEE

Traducere de Horia  Muntenus

Ce-a fost

s-a întâmplat cu mult mai demult decât 
cu un an în urmă,

Într-un regat de lângă mare, acolo  unde trăia o fată, cine-a mai ști,

Pe numele ei Annabel Lee;

Cu nici un alt gând pe pământ

Decât să fie iubită de mine.

Am fost un copil și ea un copil,

În acel regat de lângă mare,

Dar ne-am iubit cu o dragoste mare,

cu mult mai mare decât o dragoste mare –

Și a mea Annabel Lee -

Cu o dragoste celestă, de serafimi înaripați,

Jinduită de ea și de mine.

Nu vitregiile, ci Îngerii, într-atât de fericiți în Ceruri,

Pe ea și pe mine au prins invidie -

Da! – dintr-aceasta (pe atunci, toţi oamenii au ştiut,

În regatul de lângă mare),

Cum s-a pornit un ger, născocit din norul nopții,

Și a ucis-o pe-a mea Annabel Lee.

Fiind pricină invidia,

În regatul de lângă mare de-atunci, dintr-odat’

A suflat un vânt ucigaș din ceața înghețului spre ea,

Frumoasa mea Annabel Lee.

Și ale ei rude înalte au sosit și au luat-o

Pe un val uriaș și au dus-o departe,

S-o-nchidă sus, într-un mormânt între ape

‘N-Apus de-acel regat de lângă mare.

Dar dragostea noastră era 
mai puternică decât dragostea însăși,

Chiar mai puternică decât a celor bătrâni  -

Cei din trecut, cu mult mai înțelepți  –

Și nici îngerii din Ceruri de sus

Nici demonii  de jos de sub mare

N-or să poată vreodată-niciodată să rupă din sufletul meu

Sufletul frumoasei Annabel Lee;

Pentru tine, lună din grinzi, 
nu-i important să îmi prinzi visul meu despre

Ea, frumoasa Annabel Lee;

Dar eu simt cum mă dor ochii ei luminoși, 
dintre stelele niciodată ascunse de nor,

Ai frumoasei Annabel Lee;

Și așa, toate nopțile-n val, mă amăgesc lângă ea

Oh! Draga mea - dragă, a mea - viață, iubită   mireasă,

În mormântu-i lângă mare -

În cavou-i scufundat în mare.