GAZETA DE SUD 6 iunie 2015
Romanul „Dincolo de stelele reci“, semnat de scriitorul Horia Muntenus, ne relevă un autor de mare travaliu stilistic, angajat într-o demonstrație literară inedită și spectaculară. Pretextul povestirii îl constituie viața militară a unor tineri recruți din contingentele de dinainte de 1989. Pregătirea armată, viața în cazarmă, antrenamentele specifice însemnului de armă – pregătesc o înșiruire de „întâmplări“ stranii, „ordonate“ de visele care survin în starea de comă a unui soldat, victimă a unui stupid accident de autobuz. Vegheat și îngrijit de două femei, angajate ale spitalului militar (medicul Maria și asistenta ei, Viki), soldatul traversează experiențe tulburătoare, la intersecția vieții cu moartea. Cititorul este purtat, astfel, dintr-un plan într-altul, în treptele unei inedite cunoașteri, de pe un palier pe altul, până la întâlnirea și despărțirea lumilor. O lume de aici se amestecă, în aventura personajului, cu lumea de dincolo. Un tânăr locotenent, transformat dintr-un corb, îi devine călăuză în acest parcurs hipnotic și thanatic, totodată, o călăuză care, ca un alter ego, este menită să-i cristalizeze conștiința și să îi consolideze puterea de a acționa. Între vindecare și moarte se naște un drum (i)reversibil – drum al împăcării cu sine și cu Lumea, descris adesea ca o părere, ca o iluzie, ca o halucinație. „Dincolo de stelele reci“ este o carte plină de simboluri, de lirism, de emoție, copleșitoare prin puterea expresivă, prin analizele aplicate absurdului și schematicului, este o carte a pildelor și a întâmplărilor magice în care suferința e salvată de bucuria și de splendoarea vieții, este un roman excepțional despre curățenia morală, despre puritatea sufletului, despre candoare și despre Libertate. Autorul, Horia Muntenus, răscolește în metafore pentru a construi o poveste fantastică din epicul banalităților aparente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu